Largu este o comună în judeţul Buzău formată din satele Largu (reşedinţa) şi Scărlăteşti. Comuna se află în sud-estul judeţului, în Câmpia Română, pe malul drept al Călmăţuiului.

   Prin comună trece drumul judetean DJ 214A, care o leagă spre est de Ruşeţu şi spre vest de Luciu. De asemenea, prin comuna Largu trece şi calea ferată Bucureşti-Urziceni-Făurei, pe care comuna este deservită de halta Sătucani. Conform recensământului efectuat în 2011, populaţia comunei Largu se ridică la 1.526 de locuitori, în scădere faţă de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră 1.790 de locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români (96,79%). Pentru 3,08% din populaţie, apartenenţa etnică nu este cunoscută. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocşi (96,85%). Pentru 3,08% din populaţie, nu este cunoscută apartenenţa confesională.

   La sfârşitul secolului al XIX-lea, comuna Largu făcea parte din plasa Câmpul a judeţului Buzău şi era formată din cătunele Largu, Sătuceni şi Scărlăteşti, totalizând 810 locuitori ce trăiau în 162 de case. În comună funcţionau 2 stâne, o căşerie, o şcoală cu 27 de elevi şi o biserică. În 1925, sunt atestate în comună satele Largu şi Scărlăteşti, cu 1470 de locuitori.

   În 1950, comuna a fost inclusă în raionul Pogoanele din regiunea Buzău şi apoi (după 1952) în raionul Buzău din regiunea Ploieşti. În 1968, a redevenit parte din judeţul Buzău, reînfiinţat.

   Trei obiective din comuna Largu sunt incluse pe lista monumentelor istorice din judeţul Buzău ca monumente de interes local. Două dintre ele sunt situri arheologice şi unul este monument de arhitectură. Lângă Largu, primul sit arheologic este pe movila „La Popină III”, unde s-au descoperit o aşezare neolitică aparţinând culturii Boian (mileniile al VI-lea–al V-lea î.e.n.), o aşezare eneolitică din cultura Gumelniţa (mileniul al IV-lea î.e.n.), o aşezare din epoca migraţiilor (secolele al III-lea–al IV-lea e.n.) şi o necropolă aparţinând culturii Cerneahov din perioada migraţiilor (secolul al IV-lea). Al doilea sit arheologic aflat tot în zona satului Largu, în punctul „Cornu Malului”, este o necropolă sarmatică din secolele al III-lea–al IV-lea e.n.

   Monumentul de arhitectură este biserica Sfântul Ilie din satul Largu, biserică ce datează de la 1817.